Un aşa zis prieten al meu mi-a spus să scriu despre fericire, pentru că în ochii lui par că aş fi unul dintre fericiţi.

Eu ori de câte ori am stat şi m-am gândit la ea, nu am putut găsi în mine o descriere precisă.

Se zice că este a minţii, a trupului sau a spiritului în diferite forme şi denumiri.

Fiecare experienţă umană are o baza chimică înrădăcinată în corp. Ştim despre tot felul de substanţe pe care le secretă corpul, aşa numiţii hormoni ai fericirii, precum endorfina, serotonina, dopamina şi mulţi alţii.

Ideea este că nu ne-am acordat timp să vedem care este reţeta chimică.

Deşi la baza o reţeta are aceleaşi ingrediente, dacă le oferi la 10 persoane diferite, fiecare va face varianta lui de supă. De unde şi multitudinea de “reţete” pe care le găseşti, online, offline.

Nu de reţete ducem lipsa ci problema este că nu putem susţine fericirea :).

Suntem în căutarea fericirii, sau urmărim ceva care să ne ducă spre într-o zi când o să fim fericiţi. În loc să căutăm ceva, mai bine am deveni maeştrii bucătari.

Să lucrăm cu supa din corpul nostru:).

Imaginează-ţi o situaţie în care, tu ai un bol de supă. Şi fiecare persoană care trece pe lângă tine mai aruncă câte un ingredient fără că tu să bagi de seama. Nu e de mirare că te trezeşti că peste zi supa ta are un cu totul alt gust decât cel iniţial.

Când erai copil trebuia ca cineva să te supere pentru a-ţi şterge zâmbetul de pe chip. Altfel asta era starea ta naturală.

Cu toţii am fost fericiţi la un moment dat. Dar am externalizat serviciile către Rai, Guru, Maestru, copil, soţ, soţie, iubit, iubită, prieteni sau societate.

Şi ne întrebăm:

– Unde a dispărut fericirea?

Dacă aştepţi să fii fericit, aşteptare plăcută.
Sunt întrebat uneori spre surprinderea mea: “-De ce râzi?” Eu răspund… “Habar nu am:))” posibil pentru că mă simt bine.

Tu când ai râs ultima oară?