Astăzi scumpa mea a văzut un gândac. Speriată de astfel de făpturi a luat spray-ul şi a început să pulverizeze, până când gândacul a căzut pradă otrăvirii. Apoi a început să mă întrebe oare de unde vine şi ce-i cu el. Eu am spus că poate vine de pe gura de la canalizare. Ea nu şi nu, că sigur vine din altă parte, dându-mi o explicaţie aproape logică. “Vezi tu când l-am atacat cu spray-ul el a fugi în direcţia balconului, ceea ce înseamnă că de acolo vine. Gândacul a fugit spre direcţia pe care o cunoaştea”… spuse ea. Acum eu stăteam şi digeram informaţia pe care mi-o livra cu atâta patos şi convingere şi în capul meu s-a creat o legătură…Diferenţa între un gândac şi un om nu este aşa mare. Ori de câte ori ne simţim ameninţaţi “fugim”spre direcţia pe care o cunoaştem…nu ne gândim dacă este decizia corectă…alegem calea facilă…acolo unde ne este cunoscut. Teoria ei s-a dovedit a fi valabilă în cazul gândacului pentru că mai pe seară am avut un alt vizitator care a apărut din direcţia indicată de ea…şi care a sfârşit la fel, prin gazare. Acum eu stau şi mă gândesc. Cu o asemănare aşa flagrantă între comportamentul gândacului şi cel al omului, ce oare ne diferenţiază? Poate că avem capacitatea să alegem când devenim conştienţi? Poate că putem fi mai versatili în faţa pericolului? Oare o fi faptul că uneori puşi în lumina pericolului putem deveni conştienţi  de luciditatea din spatele fricii? Uneori avem tendinţa să fugim spre siguranţă…mă intreb, pentru ce motiv? Alteori ne complacem în nebunia de a face acelaşi lucru continuu deşi în aparenţă nu ne oferă nici o satisfacţie.  Ceea ce ne este confortabil şi ne protejează devine pe nesimţite şi cuşca în care ne închidem. Construim ziduri mentale pentru a rămâne prinşi între ele, şi ne sufocăm de spaţiu mult prea mic care ne rămâne după ce am făcut ditamai fortăreaţa. Gândacul nu a avut de ales şi s-a sufocat sub jetul aruncat cu presiune de spray. Tu te sufoci sub presiunea zidurilor construite de tine, a ceea ce tu crezi că este ACASĂ- SAFE! O iluzie… Nu proceda precum gândacul să fugi spre ACASĂ, asta nu ajută pe nimeni. În cazul lui şi-a dat de gol şi sursa din care venea. A te întoarce nu e bine pentru nimeni, a merge înainte poate oferi posibilităţi multiple. Presărate cu mici pericole pe ici pe colo. Ţine minte că tu eşti cel care-şi stabileşte graniţele. Înţeleptul gândac a plecat într-o călătorie şi a sfârşit în felul lui. Dacă ar putea vorbi, probabil nu ar avea regrete. Dar tu? Din fortăreaţa ta construită cu atâta grijă care acum ţi-a devenit temniţă. Ai curaj să păşeşti afară? Gândacul a ales…TU poţi?

Sursa foto: https://pixabay.com/