Curentele de dezvoltare personală au luat amploare în România din ce în ce mai mult. Se pare că apar peste noapte tot felul de speakeri care prezintă, idei despre cum să te dezvolţi personal.
Şi aşa trăim într-o societate la pragul nebuniei unde, multiplele personalităţi trag de tine în toate direcţiile. Odată eşti tată, mama, soţ, soţie, coleg, prieten şi multe alte “ personaje” pe care ţi le defineşti peste zi în funcţie de circumstanţe sau de conjunctură.
Asta nu mă face decât să mă duc cu gândul la Spitalul 9 unde cei cu multiple personalităţi sunt ţinuţi sub un control pastilat, pentru a nu o lua complet razna.
Unde ne îndreptăm?
Avem personalităţi peste personalităţi şi mai dezvoltăm câteva. Punem o masca, o dăm jos, apoi luăm imediat alta, ca nu cumva să ni se vadă chipul lipsit de fard.
Pe bune?
Ce ar fi dacă am sta goi în faţă oglinzi, fără farduri, push up, pull-up, unghii false, crème antirid?
Oare am crăpa instant?
Sau ne-ar apuca râsul… frenetic, dându-ne seama de penibilitatea lucrurilor pe care le facem pe pilot automat, doar pentru că aşa ne sunt dictate de societate.
Hai să mai dezvoltăm un personaj, înghesuindu-le pe toate fără măcar să mai lăsăm loc să între aer, pentru că aşa nu mai ştim cine suntem, unde suntem, sau încotro ne îndreptăm.
Poate îţi vine să spui…” Stai aşa!!! Eu ştiu cine sunt şi încotro mă îndrept!” împins de nevoia de a mă contracara, înainte să-ţi ating vre-o credinţă pe care nici dracu nu mai ştie de unde ai luat-o.
Stai…
Simte…
Ascultă…
Auzi liniştea?
Sau doar gânduri care curg în şiroaie, precum o avalanşă, într-un sunet asurzitor.
Te auzi?
E cineva acasă?
Ai putea să răspunzi… “ Hei! Suntem mai mulţi aici!” Da, un întreg circ :)! Şi totuşi nimic care să-ţi ofere substanţă, care să îţi ofere consistenţă… doar o serie de convingeri, credinţe care trag de tine în stânga şi în dreapta.
Bine că nu te poţi rupe!
Deşi din când în când simţi nevoia să te rupi cu o bere, două, zece, doar să îţi adormi simţurile, să-ţi amorţeşti gândurile. Apoi de-odată poţi să dansezi în ploaie, poţi să cânţi de faţă cu prietenii şi spui …“ ce tare a fost!!” Numai că la sfârşitul întregii petreceri, te aşteaptă o mahmureală sau o senzaţie de rău!
Atunci ce este de făcut?
Îmi vine în cap doar un citat.