P
Prins în tumultul gândurilor aș vrea parcă să mă liniștesc, dar în același timp mă bucur.

În acest moment plin de agitație din sinea mea îmi dau seama că nu trebuie să fiu ca și ceilalți, adormit.

Simt o agitație pe interior, o efervescență, o prospețime, care cere să iasă la suprafață într-o formă creatoare.

Nu știu ce formă va avea și totuși simt o siguranță.

Între atâta efervescență există o așezare, un punct de echilibru dinamic care se mută să-mi ofere stabilitate și siguranță.

Pentru prima oară în viață aș putea să spun că necunoscutul îmi este...așezat, nu statornic sau țintuit la sol, ci pur și simplu așezat.
Parcă știu motivul pentru care sunt aici, dar în același timp nu pot să-l concretizez în cuvinte.

Păi dacă știi, spune! Mă îndeamnă un gând.
  • Nu-i nimic de spus!
Între tipare, agitație, tumult, efervescență, nesiguranță, necunoscut crește viața, perfect instrumentată tot de ea, cu legi precise, rareori înțelese, cu legi nescrise și totuși cunoscute și respectate cu sfințenie.

Iubesc!

Iubește!

Iubire!

Pe cine?

Pe sine!

Pe ține!

Pe mine!

de Mugurel Călin

Sursa foto: https://pixabay.com/

There are no comments