Tag: performanta

Posted on

Când tai frunze în loc să plantezi copaci.

Ți s-a întâmplat vreodată să tragi de timp? În loc să faci lucrurile pe care ți le-ai propus, să te distragi cu tot felul de alte activități? Zilele acestea am făcut un upgrade la tema pentru situl pe care-l dețin. Am realizat într-un final că varianta veche era mult mai user friendly.

După ce am instalat-o am început să caut să schimb fontul și culorile. Uite așa m-am prins într-un uragan de idei care mai de care mai pline de frustrări și furie. Am izbugnit strigând la un prieten după ce acesta m-a întrebat ce vreau să fac.

S-a uitat la mine amuzat de frustrarea mea și mi-a zâmbit, lucru care a făcut să mă scoată din tumultul gândurilor și emoțiilor mele.

Am realizat că uneori este chiar indicat să ai pe cineva răbdător lângă tine care să te privească senin, să te asculte și să nu se lase prins în drama creată de mintea ta.

Nevoia mea de a căuta fonturi, culori, de a face modificări, este nevoia oricărui om care evită să facă ceea ce este esențial și care caută să se distragă de la scopul lui.

Cumva mintea noastră nu este satisfăcută de simplitate. Lucrurile naturale, spontane, lipsite de efort nu cad bine pentru ea.

Nu este de mirare că la un moment dat îți vine să îți ieși din minți și cazi pradă emoțiilor și compulsiilor. Mintea este un bun servitor dar un stăpân teribil, așa că ia controlul, stai de gardă la poarta minții tale și plantează copacii pe care vrei tu să ii privești, nu mai lasă buruienile să crească. Smulge-le!

Ce îți spune mintea ta?

Cum te distrage? Și acum că știi… Ce faci în privința acesta? Concret!

de Mugurel Călin

Sursa foto: https://pixabay.com/
Posted on

Competiția chin sau binecuvântare

Competiția este un lucru minunat, aceasta reprezintă prilejul ideal pentru etalarea competențelor, abilităților dobândite sau șlefuite. Un semn al progresului fizic sau intelectual.

Problema intervine când apare stresul competițional. Acesta se manifestă în momentul în care simți că ești incapabil. Când abilitățile tale nu se ridică la nivelul provocării.

Adversarul reprezintă companionul care-ți este alături pentru a scoate din tine ce ai mai bun de oferit. Privește-l ca pe un catalizator care grăbește procesul, fără el nu ar exista competiție.

Arta etalării se transformă într-o chestie tensionată pe care o punem într-o bulă și o numim stres. De obicei bula se localizează în piept, stomac sau în ceafă.

Dacă abilitățile tale sunt cele potrivite pentru sarcina prezentată atunci nu văd unde ar fi problema, și pentru ce atâta stres :). Cumva la un moment dat în existența noastră am luat de bună tensiunea și am integrat-o în noi, ca și cum fără ea ne-am dezintegra.

Stai o clipă și gândește-te…Ori de câte ori ceva din corpul tău funcționează corespunzător nici măcar nu simți că organul respectiv se află acolo și își face treaba LINIȘTIT. Dar în momentul în care ceva este dereglat, corpul are metodele lui de a trage semnale de alarmă.

Prima dată un mic disconfort, o tensiune de mică durata, care într-un final se transformă în ceva acut și dureros. Până când decizi să te adresezi problemei și să ajuți corpul să restabilească echilibrul natural.

Același lucru se întâmplă în competiția sportivă sau în business. Corpul trage semnalul de alarmă pentru că întâlnește o situație necunoscută. Mintea îți invadează capul cu întrebări care mai de care mai complexe, iar tu în loc să îți acorzi timp să respiri, să vezi dacă într-adevăr s-a întâmplat ceva demn de luat în seama, te focalizezi pe senzația de tensiune din corp și nu faci decât să reproduci starea.

Uneori uiți să respiri, sau o faci sacadat și scurt folosind partea de sus a plămânilor umflandu-ți pieptul, creând și mai multă tensiune în corp. Fiecare sportiv sau om de business de succes care este întrebat ce anume a făcut în momentul lui de glorie vorbește despre o stare de flow, lipsită de efort. Ca și cum el ar fi fost mai mult observatorul acțiunii decât cel care o realizează.

Unde este gloria în toată chestia asta? Dacă eu nu sunt nici măcar conștient de ceea ce fac, și dacă nu-mi pot atribui ceea ce am făcut oferind o explicație complexă și inteligentă despre ce și cum am făcut EU!

Ei bine frumusețea fix asta este. Nu ai nevoie să vorbești sau să-ti atribui ceea ce deja ești :). Acțiunea însăși. Nu ai nevoie să  scrie pe fruntea ta SUNT CAMPION. Pentru că toate acestea se vor vedea că atribute intrinseci, fără a fi nevoie să le verbalizezi.

Tu expresia a ce ești?

de Călin Mugurel

Sursa foto: https://pixabay.com/

 

Posted on

Gânduri…

Sunt gânduri pe care le pun pe foaie. Nu știu ce o să iasă și asta îmi stârnește curiozitatea. Aerul în jurul meu este plăcut. Am o senzație de liniște, pace…Așezare. Probabil este de la scaunul pe care stau.

Afară se inserează, E fain! Ziua cu noaptea se întâlnesc într-un dans haios. Oamenii sunt în tranșă lor, departe de ceea ce se întâmplă și adânciți în telefoanele lor. Zâmbesc, imi simt respirația cum intră și iese din plămâni. Respir universul, mă respir pe mine. E fain! Am ajuns să realizez ceva…Fiecare vis care nu este pus în practică moare, fiecare gând neenergizat dispare. Viața se desfășoară în fiecare zi, ea crește nonstop. Este o curgere de energie continuă.

Așa că tu cititorule care ai un vis, dacă nu lucrezi la el astăzi atunci visul tău moare. Se stinge ușor, ușor ca într-un final să-și dea ultima expiratie, nefiind inspirat de către tine.

Au trecut ani buni în care am așteptat să se întâmple ceva, ca într-un final să realizez că totul se întâmplă și eu sunt singurul care așteaptă. Uit, sau mă fac că nu văd uneori mințindu-mă că sunt prea slab pentru a face față curgerii vieții.

Se zice că ne certăm copiii atunci când le este frică de întuneric, dar omule matur, tu ajungi să îți fie frică de lumina. Un tip inteligent a spus odată : ” Oamenii nu poartă culori pentru că le este frică să fie văzuți”.

Este ciudat cum atunci când avem câte un copil mic pe mâna îl îmbrăcăm în tot felul de chestii caraghioase, îl împopoțonăm că pe o bijuterie că să-l observe tot poporul. Dar de noi uităm…purtăm blugi, tricouri, cămăși, bluze – negre, gri, kaki, mințindu-ne că este mai comod așa.

Cum ar fi dacă astăzi ai muri? Ei bine eu dacă mor astăzi vreau ca atunci când doamna moarte vine, măcar să mă găsească bine îmbrăcat, viu colorat. Atunci când mă vede să mă invite la dans, nu să-i fie rușine cu mine. Să-mi prezinte câmpiile alizee :)), mândră că îi întru în împărăție.

Pe vremuri în tradiția samurailor exista un obicei. Aceștia în fiecare dimineață se pregăteau pentru moarte printr-un ritual, care implica pe lângă aranjarea părului, tăierea unghiilor, îmbrăcarea unei ținute specifice și atenția la cel mai mic detaliu. Tradiția spune că se pregăteau pentru moarte, eu zic că se pregăteau pentru viață. Atenți și meticuloși, la ei și la cei care-i înconjurau.

Tu ce faci?

de Mugurel Călin

Sursa foto: https://pixabay.com/

Posted on

Rătăcire sau derivă…

Uneori stau şi mă gândesc care este motivul pentru care nu îmi urmez visurile? Ce mă ţine în loc? Ce mi-ar oferi un boost de energie, voinţă sau dorinţă? Nu găsesc nici un răspuns concret şi pot face doar presupoziţii. Pot lua postura de “părerist” :). Dar nici asta nu mă ajută. Sunt încă departe de atingerea a ceea ce eu numesc succes. Nişte scuze nu mă aduc mai aproape. Aştept inspiraţia şi rămân doar cu aşteptarea, fără nici un alt rezultat. Aştept să îmi vină acele cuvinte cu care o să impresionez…dar tot nimic. Aştept să fiu contactat de cineva care o să îmi recunoască meritele deosebite. Să îmi vorbească despre felul în care citesc eu oamenii şi văd cadre de referinţă, cum pot să demontez poveştile lor şi  fac măşti să cadă. Bullshit! ce fac dacă acel cineva nu apare? Aşteptarea nu pare a fi un plan bun sau fiabil în acest caz. Plus că dacă vreau să aduc ceva în fiinţă este treaba mea să-mi pun amprenta. Tu ce aştepţi? Aştepţi pe cineva care să te bată pe umăr şi să spună “- Wow ce treaba bună ai făcut! Felicitări!” Aştepţi pe cineva care să te ia de mâna şi să te ducă la sigur undeva, mai bine? Asta nu se va întâmpla, pentru că tu eşti singurul care ştie ce înseamnă mai bine pentru tine. Cu şi prin ochii tăi tu eşti singurul care-şi proiectează povestea. “Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi afla; bateţi şi vi se va deschide”. Astea toate implică o acţiune din partea ta. Ai putea să-mi spui, dar stai aşa americanul înţelept spune… “Good things come to those who wait” . Adevărat, dar nu despre aşteptare este vorba, ci despre răbdare. Plantezi sămânţa, o uzi, o îngrijeşti apoi ai răbdare. Nu te apuci să scormoni pământul şi să te întrebi, unde îmi este recolta. Lucrurile nu funcţionează aşa…Închei printr-un citat care mi-a trezit un zâmbet mare  pe chip la citirea lui şi mi-a tras şi un semnal de alarmă :).

“Inspiration is for amateurs — the rest of us just show up and get to work. And the belief that things will grow out of the activity itself and that you will, through work, bump into other possibilities and kick open other doors that you would never have dreamt of if you were just sitting around looking for a great ‘art idea’.” -Chuck Close, American artist who achieved fame as a photorealist through massive-scale portraits.

Sursa foto: https://pixabay.com/